O zeitate care face placere unui membru modest

Pe taramul divinului,un individ umil nutrea un dor adanc.Aspiratiile sale nu erau comori lumesti sau putere,ci mai degraba,o dorinta ferventa de o intalnire intima cu o zeitate.Ca noroc ar fi avut,dorinta lui era acordata sub forma unei fiinte radiante,ademenitoare.Entitatea divina,cu un fizic de pura eleganta,era dornica sa-i sature pe muritorii dornici.Muritorul modest,invins de excitatie si anticipare,s-a predat in mainile experte ale zeitatilor.Deitatea,cu o sclipire miseleasca in ochii ei,i-a luat in mana ofranda saracacioasa,digitele ei pricepute facand minuni asupra madularului mic al muritorilor. Atingerea ei era o simfonie de placere,trimitind valuri de extaz curgand prin venele tinarului.Fiecare mangaiere,fiecare strangere,era o marturie a maiestriei zeitatilor si a excitarii incontestabile a muritorilor.Acesta era un moment de placere pura,nealterata,in care granitele dorintei si realitatii se estompau.Ministerele zeitatilor erau un testament al omnipotentei ei,un dans al placerii care il lasa pe tanar intr-o stare de euforie beatifica.Si pe masura ce scena se apropia de final,nu se putea abtine sa nu se intrebe - oare muritorul se intersectase cu adevarat cu o zeitate?Sau toate acestea erau doar un vis fugar?.